“ROventura” călătorește, sâmbăta aceasta, de la ora 15:00, tocmai în Nordul județului Buzău, pe drumul tradiției uitate. George Mihai și Andreea Străvoiu, gazdele emisiunii, vă invită să descoperiți, alături de ei, comorile din Zestrea Bisoceană. Farmecul satelor tradiționale românești, dar și povestea localnicilor care exploatează sarea în cătunul Sările, toate vi se dezvăluie in editia de sambata aceasta, la Kanal D.
Natura neatinsă și bogățiile pământului, comori pe care le întâlnești, în Ținutul Buzăului, la tot pasul, par că nu sunt mai concentrate ca aici, în nordul județului, o zonă care i-a fermecat până și pe Vlahuță și Odobescu. Călătorii noștri ajung pe un tărâm care vrăjește, parcă, pe oricine ajunge să-l calce, Bisoca.
Peisaje uluitoare, cătune îmbătrânite și oameni bogați spiritual – toate acestea compun o străveche vatră românească, atât de puțin cunoscută. Păstrate cu drag, peste generații, sau proaspăt născute în atelierele tradiționale bisocene, țesăturile îți fură privirea și stârnesc uimirea. Unicitatea straielor populare contribuie la moștenirea etnografică, cu adevărat fabuloasă, a zonei. Deloc întâmpătoare pare sa fie legenda care spune că acesta ar fi locul din care ar fi plecat ciobanul Bucur, cu turma sa de mioare, spre câmpiile întinse ale Țării Românești, punând Bucureștiului de azi între hotare. Turismul culinar și experiențele locale sunt lucruri care pot ține comunitatea de la Bisoca în viață. Tot mai mulți se-ncumetă acum într-o călătorie soră cu descoperirea, pe ulițele pitorești ale satului tradițional românesc.
Țărani liberi din generație în generație, bisocenii n-au fugit niciodată de muncă. Au trudit cu zâmbetul pe buze, pentru fiecare colț de pâine. Putini de cereale sau butoiașe pentru brânză, felinare… tot felul de lucruri vechi, în stare bună, sunt adunate aici să ne vorbească, parcă, despre meșteșugurile locului.
Andreea și George ajung în cătunul Sările, din comuna Bisoca, locul unde vor descoperi, si ne vor impartasi, o poveste parcă încremenită în timp, demnă de basmele lui Petre Ispirescu. Bătrâna moară de aici, cu roți de piatră, macină sarea scoasă cu trudă, din pântecele muntelui.