Romania a dat multi antrenori legendari care au facut performanta in tara, dar si peste hotare, incepand cu marele Stefan Kovacs, care a castigat Cupa Campionilor Europeni cu Ajax, si terminand cu Stoichita, care a antrenat Panama sau Kuweit. Insa exista doar doua exemple de familii unde si tatal si fiul au ajuns sa aiba performante incredibile in antrenorat, iar acestea sunt familiile Iordanescu si Lucescu.
Iordanescu vs. Lucescu — duelul celor mai mari familii de antrenori ai fotbalului romanesc
Cand vorbim de fotbalul romanesc, de marile nume care l-au calauzit spre performante de pus in rama, apare, fara doar si poate, o poveste aparte: cea a familiilor Iordanescu si Lucescu. Un duel care a marcat, de-a lungul unor decenii, fata sportului-rege in Romania. Doi patriarhi care au devenit legende — Anghel Iordanescu, „Tata Puiu”, general al armatei, antrenor cu viziune, care a adus cea mai mare performanta a nationalei, sfertul de finala de la Campionatul Mondial 1994 — si Mircea Lucescu, „Il Luce”, magician al tacticii, descoperitor de talente, care a facut furori de la Corvinul, Dinamo Bucuresti pana la Donetk, Istanbul sau Salonic.
Iar pe urmele lor, de ani buni apar fiii — Edi Iordanescu si Razvan Lucescu — ce continua o saga care poate deveni cea mai frumoasa poveste a fotbalului nostru.
Generalul vs Il Luce — Anghel Iordanescu fata de Mircea Lucescu
Anghel Iordanescu sau „Generalul”, asa cum il alinta lumea fotbalului — a fost liderul nationalei intr-una dintre cele mai glorioase perioade. Optimea de finala de la Campionatul Mondial 1994, cand Romania a eliminat Argentina lui Maradona, a devenit o borna care va ramane multa vreme intr-un colt de aur al memoriei.
Iordanescu a avut de gestionat o echipa cu personalitati enorme, cu jucatori care straluceau in cele mai importante campionate europene, dar a stiut sa-i faca sa se sacrifice unii pentru altii, intr-un efort comun care a uimit o lume intreaga.
Generalul a avut o cariera de antrenor care a depasit granitele Romaniei, cu echipe antrenate in Grecia si Arabia Saudita, devenind un nume respectat in aceste regiuni. A devenit, de asemenea, o figura emblematica a fotbalului nostru, fiind un adevarat lider, care a stiut sa impuna disciplina, dar fara a frange spiritul jucatorilor. Pe langa cariera sportiva, Iordanescu a devenit general al armatei romane, a cochetat cu politica, fiind o voce care a contat mult intr-un context mult mai complex decat cel fotbalistic.
Pe banca nationalei, „Tata Puiu” a format o echipa care a devenit „Generatia de Aur”. A stiut, insa, cum sa-si maximizeze potentialul, intr-un moment de glorie nationala. Iordanescu a avut, de-a lungul carierei, o serie de elevi care, sub bagheta sa, au devenit nume importante — Gica Popescu, Dan Petrescu, Viorel Moldovan — fotbalisti care, de la nationala, au plecat spre cele mai importante campionate.
Pe plan intern, Iordanescu a avut performante de exceptie cu Steaua Bucuresti, exact cum poti avea si tu cu un bonus fara depunere, unde a cucerit 4 titluri de campion (1987, 1988, 1989, 1993), 2 Cupe ale Romaniei (1987, 1992), fiind o figura emblematica a ros-albastrilor intr-una dintre cele mai glorioase perioade. A fost, de asemenea, antrenor al echipei nationale in 2 mandate (1993-1998, 2002-2004).
Pe de alta parte, Mircea Lucescu — „Il Luce” — a devenit un antrenor de legenda tocmai fiind un formator, un descoperitor de talente, un sculptor de jucatori. Fost mijlocas ofensiv cu o viziune aparte, el a devenit faimos ca antrenor tocmai pentru abilitatea de a descoperi, de a lansa tineri, de a deveni el insusi un creator de vedete. La Sahtior Donetk, unde a petrecut 12 sezoane, a adunat o adevarata armata de fotbalisti care, de la anonimi, au devenit superstaruri. Fernandinho, Willian, Douglas Costa sau Alex Teixeira — cu totii ii datoreaza lui Lucescu dezvoltarea lor.
Relatia cu patronul Rinat Ahmetov a fost una de lunga durata, bazata pe incredere, care a permis implementarea unor idei revolutionare intr-un fotbal care devenise mult prea rigid.
Pe banca unor echipe de top, de la Galatasaray, Besiktas, Sahtior Donetk sau Dinamo Kiev, Il Luce a stiut sa combine pragmatismul cu fantezia, formand echipe care se impun, dar care, in acelasi timp, fac deliciul privitorilor.
Este fara doar si poate un nume care a marcat fotbalul mondial.
Pe plan intern, Mircea Lucescu a avut performante remarcabile cu Dinamo Bucuresti, unde a cucerit un titlu de campion (1990), o Cupa a Romaniei (1986), fiind un antrenor care a avut un rol major in formarea unor fotbalisti de mare valoare (Rednic, Andone, Klein, Lupu, Sabau). A avut, de asemenea, un mandat la Rapid Bucuresti, unde a castigat un titlu de campion (1999), o Cupa a Romaniei (1998) si o Supercupa (1999).
In prezent, la 79 de ani Mircea Lucescu s-a intors pentru un nou mandat la nationala, la 42 de ani de la prima lui experienta la echipa Romaniei.
Edi Iordanescu vs. Razvan Lucescu — copiii care continua povestea
Pe urmele celor doi giganti, fiii lor au devenit, la randul lor, antrenori de prim-plan. Edi Iordanescu, desi mult mai tanar, a reusit deja sa se impuna intr-un context deloc usor, devenind selectioner al nationalei Romaniei.
A reusit o calificare istorica la EURO 2024 de pe primul loc intr-o grupa grea, intr-un moment cand nationala avea mare nevoie de un restart. La Campionatul European, Romania a avut un parcurs acceptabil, dovedind ca poate deveni o forta, intr-un fotbal care se afla intr-un proces de reconstructie.
Edi tocmai a semnat cu Legia Varsovia, unde va trebui sa-si demonstreze ideile intr-un campionat exigent, intr-un context cu multa presiune, dar care poate deveni o rampa de lansare spre marile echipe ale Europei.
Pe plan intern, Edi Iordanescu a avut performante importante cu CFR Cluj, unde a cucerit un titlu de campion (2021), o Supercupa a Romaniei (2021), devenind un nume de referinta intr-un fotbal care se afla intr-un proces de reinventare.
Pe de alta parte, Razvan Lucescu a reusit sa-si croiasca propriul drum, fara a sta in umbra numelui tatalui sau. La Rapid, unde a devenit campion intr-un sezon care va ramane multa vreme in memoria giulesteana, a avut forta de a reconstrui o echipa, de a aduna jucatori care formau un grup unit, intr-o atmosfera de entuziasm care a cuprins un stadion intreg.
Apoi, a ajuns in Arabia Saudita, unde a cucerit Liga Campionilor Asiei in 2021 cu Al Hilal, intr-o finala dramatica.
Mai mult de atat, la PAOK Salonic, Razvan a rescris istoria, aducand titlul de campioana dupa 34 de ani de seceta, intr-un moment cand fanii greci il priveau cu reverenta, asa cum se uita spre un salvator.
Pe plan intern, Razvan Lucescu a avut performante remarcabile cu Rapid Bucuresti, unde a cucerit un titlu de campion (2003), o Cupa a Romaniei (2002), o Supercupa a Romaniei (2003).
Razvan Lucescu, a continuat traditia din familia Lucescu si a preluat banca nationalei Romaniei in aprilie 2009, intr-un moment dificil, cand echipa traversa o perioada de instabilitate si rezultate slabe.
Sub conducerea sa, tricolorii au reusit cateva meciuri remarcabile, printre care o victorie cu Bosnia, 3-0, in preliminariile EURO 2012, care a reaprins sperantele suporterilor. Mandatul sau a luat sfarsit brusc, in iunie 2011, dupa un meci nul, 1-1, tot cu Bosnia, cand a fost demis in urma unor rezultate sub asteptari si a unor conflicte interne, lasand in urma un palmares de sapte victorii, sapte remize si sapte infrangeri.
Cine detine suprematia?
In final, comparatia dintre cele doua familii de antrenori scoate in evidenta performantele lor remarcabile, dar si parcursul lor atat de diferit in fotbal.
Familia Iordanescu a adunat in total 11 trofee ca antrenori — 6 titluri de campion, 3 cupe si 2 supercupe — plus 4 turnee finale la Campionate Mondiale si Europene si o Supercupa a Europei.
De cealalta parte, familia Lucescu se poate mandri cu o colectie mult mai impunatoare, cu peste 38 de trofee — 11+ titluri de campion, 8+ cupe si 10+ supercupe — alaturi de performante internationale de rasunet, de la Cupa UEFA si Supercupa Europei, pana la Liga Campionilor Asiei. Cifrele vorbesc de la sine: Lucescu a devenit un nume de referinta pe plan international, in vreme ce Iordanescu a marcat istoria fotbalului romanesc, atat pe banca, cat si pe teren.