ADIO, „IL LUCE”: Mircea Lucescu, condus pe ultimul drum cu onoruri militare și o emoție națională copleșitoare

Lumea fotbalului mondial și mii de români și-au luat rămas bun vineri, 10 aprilie 2026, de la cel care a fost Mircea Lucescu. Legendarul antrenor, trecut la Domnul marți seară la vârsta de 80 de ani, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Capitală, după o ceremonie religioasă solemnă oficiată la Biserica „Sfântul Elefterie” – Nou.

Slujba de prohodire: „Un creștin evlavios și darnic”

Slujba Înmormântării a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. În cadrul ceremoniei, ierarhul a dat citire mesajului de condoleanțe al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, intitulat „Mircea Lucescu, un antrenor performant și un creștin evlavios și darnic”.

Patriarhul a subliniat în mesajul său nu doar geniul sportiv al lui Lucescu, ci și latura sa spirituală discretă, amintind de sprijinul pe care acesta l-a oferit de-a lungul anilor ctitoriilor bisericești, inclusiv unicului lăcaș de cult românesc din Istanbul, oraș unde a scris istorie cu Galatasaray și Beşiktaş.

Pelerinaj la Arena Națională și prezențe internaționale

Înainte de înhumare, sicriul acoperit cu drapelul tricolor a fost depus timp de două zile la Arena Națională, unde aproximativ 15.000 de suporteri, tineri fotbaliști și oameni simpli i-au adus un ultim omagiu.

La funeralii au participat figuri emblematice ale sportului, precum Gică Hagi, Ioan Sabău sau Mircea Sandu, dar și oficialități de rang înalt. O prezență remarcabilă a fost cea a miliardarului Rinat Ahmetov, patronul clubului Șahtior Donețk, care a sosit în România special pentru a-și onora prietenul alături de care a cucerit Cupa UEFA.

Onoruri militare la Cimitirul Bellu

Momentul despărțirii de pe Aleea Artiștilor din Cimitirul Bellu a fost unul de o solemnitate rară. Garda de Onoare a executat salve de tun în semn de respect pentru „antrenorul care a învățat România să privească spre marea performanță”.

Răzvan Lucescu, vizibil afectat, a mulțumit tuturor celor prezenți, evocând lecția de demnitate și loialitate pe care tatăl său a lăsat-o moștenire familiei și sportului românesc: „Sper ca de acolo de sus să zâmbească și să spună că a meritat totul”.

Prin plecarea lui Mircea Lucescu, România pierde nu doar un tehnician de geniu, ci și un intelectual rafinat care a promovat imaginea țării prin cultură și sport pe toate meridianele lumii.