Codex Aureus, un manuscris scris cu litere de aur, aflat în proprietatea statului român, a ajuns în mod ilegal, cu ajutorul politicienilor români, în posesia Ungariei. Monica Macovei, actualmente europarlamentar PNL, a pledat la CEDO împotriva statului român pentru ca Ungaria să primească Codex Aureus.

Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a reuşit să înfrângă Opoziţia corectă şi legală a primarului şi Consiliului local din Capitala Unirii și a primit Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Și asta grație Monicăi Macovei care a reprezentat Arhiepiscopia în procesul intentat statului român la CEDO.

Clădirea acestei biblioteci, împreună cu cele 115.992 unităţi bibliografice, din care: 1.778 manuscrise din secolul al IX-lea; 300 codice medievale (reprezentând 80% din cele existente în România); 571 incunabule şi 24.000 cărţi vechi din secolele XV-XVIII, au fost date gratuit şi ilegal din proprietatea Poporului şi Statului Român în proprietatea comunităţii maghiare şi a Ungariei.

Cel mai valoros manuscris din Biblioteca Batthyaneum şi din întreaga Europă este Codex Aureus. Această carte a fost scrisă în jurul anului 810 din porunca împăratului Carol cel Mare.

Această Evanghelie a fost scrisă cu litere de aur, pe foi fine de pergament, a fost pictată cu aur şi are coperţile din fildeş.

Prima parte din Codex Aureus, cuprinzând în cele 111 file Evangheliile lui Matei şi Marcu, s-a aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Partea a doua din Codex Aureus, cuprinzând în cele 124 de file Evangheliile lui Luca şi Ioan, se află la Biblioteca Apostolică din Vatican.

Manuscrisul Codex Aureus are o valoare inestimabilă.

În anul 1968, Regimul Ceauşescu a luat un împrumut de 10 miliarde dolari S.U.A. de la F.M.I. şi Banca Mondială pentru realizarea unor mari investiţii în România, inclusiv retehnologizarea industriei. Împrumutul extern de 10 miliarde dolari S.U.A. a fost garantat de către Statul Român cu Codex Aureus. Poporul Român a realizat investiţii uriaşe în Regimul Ceauşescu, a plătit integral şi înainte de termen toată datoria externă.

Regimurile post-decembriste au pus la cale şi au dat ilegal Ungariei şi comunităţii maghiare din România (care nu are personalitate juridică) atât Codex Aureus cât şi Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, cu tot fondul de carte. Programul de jefuire a Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia l-a început Guvernul Radu Vasile, l-a continuat Guvernul Năstase şi l-a finalizat Guvernul Ponta III.

După Marea Unire de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi în baza Tratatului de la Trianon, din iunie 1920, Biblioteca Batthyaneum cu tot fondul de carte, inclusiv Codex Aureus a intrat în proprietatea Poporului şi Statului Român. Biblioteca se află pe str.Unirii nr.1-3 din municipiul Alba Iulia şi este înscrisă în cartea funciară nr.559 fiind identificată cu numărul topografic 1973/1.

Titular al dreptului de proprietate a fost Biblioteca Naţională a României.

În vara anului 1998, Guvernul Radu Vasile (format din miniştri din partea P.N.Ţ.C.D., U.D.M.R., P.N.L. şi P.D.) a aprobat O.U.G. nr.13 din 7 iulie privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România. Atunci, ministru al Culturii a fost d-l Ion Caramitru, iar al Învăţământului era d-l Andrei Marga.

Ordonanţa de urgenţă nr.13/1998, publicată în Monitorul Oficial nr.255 din 8 iulie 1998 a fost semnată de premierul Radu Vasile şi contrasemnată de Gyorgy Tokay, ministru delegat pe lângă primul-ministru pentru minorităţile naţionale. O.U.G.nr.13/1998 are trei articole (numerotate 1, 2 şi 2) şi a stabilit următoarele:
1. Clădirile şi terenurile aferente lor, cele înscrise în Anexă, trec gratuit în proprietatea comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.
2. Se înfiinţează o Comisie specială paritară (Guvern-minorităţi entice) care verifică situaţia juridică a celor 17 imobile înscrisă în Anexă şi poate face noi propuneri pentru donaţii către minorităţile etnice.

3. Predarea-preluarea imobilelor se face pe baza unor protocoale redactate de Comisia specială paritară.

La poziţia nr.13 din Anexa la O.U.G. nr.13/1998 este înscrisă Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.

Este evident că O.U.G. nr.13/1998 nu se referă la restituirea fondului de carte şi a Codex Aureus către comunitatea maghiară din România şi către Ungaria.

După cinci ani, prin Legea nr.458 din 12 noiembrie 2003, a fost aprobată O.U.G. nr.13/1998. Lucrările Senatului au fost conduse de Doru Ioan Tărăcilă şi cele ale Camerei Deputaţilor de Viorel Hrebenciuc.

Separat de legislaţia existentă, prin aceste două acte normative, s-a furat Poporului Român Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, inclusiv Codex Aureus, care au fost date ilegal comunităţii maghiare care nu are personalitate juridică şi care niciodată nu a fost proprietara acestei biblioteci, a Codex Aureus şi a uriaşului fond de carte.

Biblioteca, situată pe strada Gabriel Bethlen din incinta Cetăţii, este destinată doar studiului ştiinţific şi nu este deschisă pentru vizitare turistică.

Codex Aureus este atât de valoroasă încât pur şi simplu nu poate fi estimată în bani.

Celebrul manuscris ce se află în biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, este râvnit de Vatican.

Valoarea ei este inestimabilă. Nu se poate măsură în bani. De aceea este un garant al împrumuturilor externe, chiar şi după 1990. Acest volum nu iese din camera blindată decât rareori şi numai cu cereri speciale. Pentru studiu este folosită o copie fidelă, realizată în 1967.

Manuscrisul a fost realizat între anii 778 şi 820, în timpul lui Carol cel Mare. Volumul s-a aflat mai întâi la mănăstirea Lorsch din Germania, apoi, în secolul al XVI-lea, a fost dus la Heidelberg, de unde, în 1622, în urmă jefuirii bibliotecii de acolo de către soldaţii angajaţi în războiul de 30 de ani, a fost rupt în două, că să poată fi vândut mai uşor, detasandu-i-se coperţile. Prima jumătate, cea mai bogat ilustrată, a ajuns în biblioteca contelui Migazzi, cardinal de Viena, care a vândut-o apoi lui Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia. A doua parte a cărţii a ajuns în biblioteca Vaticanului, unde se păstrează sub un clopot de sticlă. În România cartea a intrat în proprietatea statului în anul 1918, fiind donată de Ignat Batthyani, episcopul de Alba Iulia.

Manuscrisul este un evangheliar, de unde şi numele: Evangelium Scriptum cum auro pictum habens tabulas eburneas (Evanghelie scrisă cu cerneală de aur având table de fildeş).

După momentul Ceauşescu, Codex Aureus intră în epoca scandalurilor. În 1993 Evanghelierul este fotocopiat de reprezentanţii Administraţiei Parcurilor şi Castelelor din landul german Hessen.

Între partea română, respectiv filiala Bibliotecii Naţionale a României din Alba Iulia, şi cea germană nu a fost încheiat, în mod ciudat, nici un fel de contract scris.

În 1996 germanii editează un CD-ROM cu fotografiile obţinute şi semnează un contract de realizare a unor copii cu editura elveţiană ‘Faksimile Luzern’.

Landul Hessen a garantat editurii, prin contract, folosirea exclusivă a drepturilor de a reproduce Codex Aureus pe o perioada de 25 de ani. Conform contractului, ‘Faksimile’ are dreptul să folosească cum vrea cele 333 de exemplare realizate deja la dată semnării contractului amintit, precum şi tot ce va mai edita pe această tema.

Copiile respective sunt lucrate în metal preţios, exact că şi originalul, şi au o valoare de 28.000 de euro bucata. Numai pentru cele 333 de reproduceri se contura o afacere de aproape 10 milioane de euro din care România n-a câştigat nimic.

Biblioteca Apostolică Vatican, deţinătoarea celeilalte jumătăţi a manuscrisului, este partener al Editurii Luzern la acest proiect. România a dat în judecată Germania pentru facsimilarea ilegală a Codex-ului.

În anul 2002, directorul Bibliotecii Naţionale, Dan Ion Erceanu, a fost demis din funcţie şi arestat pentru modul ilegal în care a aprobat facsimilarea manuscrisului. Ulterior, instanţa de judecată l-a găsit nevinovat şi a fost repus în funcţie.