Serviciile funerare la ora actuală sunt mult mai diversificate. Vorbim despre specialiști care se pare că au și experiența necesară pentru a recomanda anumite lucruri. Agențiile de profil se pot ocupa în mare parte de tot ce ține de organizarea unei eveniment funerar, ba chiar și de parastas, fiind totodată și sursă pentru anumite achiziții de accesorii funerare.

Aparte de organizarea minuțioasă a unei înmormântări, așa cum cere și legea în vigoare, există un lung șir de tradiții pe care unii le corelează cu dogmele creștine. O legătură există, relevanță prea puțină. Și pentru că unele practici sunt atât de bine înrădăcinate în cultura și obișnuința oamenilor, nu se dezic de ele. Explicația este simplă: fie vorbim de o identitate culturală, pentru că unele obiceiuri legate de funeralii sunt distincte de ceea ce se întâmplă în alte zone ale țării, fie vorbim despre obiceiuri transmise din generație în generație. Există un cult al morții, de care unii se tem, pentru că desigur în rândul românilor acest subiect încă este unul tabu.

Europenii aleg consilierea pre deces, românii se tem să vorbească despre asta

Pe piața externă lucrurile sunt cu mult mai avansate. Vorbim despre târguri de profil, de consilierea pre deces sau de alegeri legale ce țin de viața cetățenilor – formulare pe care cuplurile le au în vedere după căsătorie, ce să decidă despre starea celuilalt dacă se ajunge în cazul morții cerebrale spre exemplu. În cazul românilor toate acestea sunt încă subiecte tabu.

Există o teamă exagerată că firul vieții se rupe brusc. Există teama despre tot ce presupune acest subiect, deși este firesc să ajungem în acest punct. Din punct de vedere al tradiționaliștilor, nici incinerarea nu este văzută cu ochi prea buni. Aici se invocă texte biblice și se face automat corelația cu a arde în chinurile iadului dacă alegerea este de a arde trupul și a-l face cenușă, în loc ca acesta să fie îngropat.

Agențiile de pompe funebre precum Adysim care activează pe piața bucureșteană și se adresează implicit și celor din Ilfov, înregistrează mai multe solicitări de înmormântări clasice, de înhumări, decât de încinerări. Doar o mică parte din public preferă incinerarea, deși aceasta ar putea fi chiar mai ieftină decât o înmormântare clasică.

Tradiții la înmormântările românești

În varianta clasică, la înmormântările ce stau sub semnul tradițiilor este destul de comun să întâlnim spargerea unui vas din sticlă atunci când defunctul este scos din casă. Vorbim despre ziua înmormântării, când se vor face pregătirile de plecare spre cimitir. Se presupune că un astfel de gest alungă spiritul și nu-l lasă să mai rătăcească prin acele locuri.

De asemenea, se spune că mortul trebuie dezlegat, la propriu, atunci când are loc o citire a preotului despre dezlegarea de păcat. Se crede că ața respectivă poate fi folosită ulterior în scopuri neortodoxe, așadar cine dezleagă mortul ar trebui să pună ața tot în sicriu. Importanţa? Pe lumea cealaltă sufletul parcurge un drum greu până la ceruri, așadar la propriu nu poate fi oprit de legarea picioarelor.

Banii și pomana nu sunt pe aceeași lungime de undă ca simbolistică și totuși nelipsite din ritualul de înmormântare. Despre bani se crede că sunt necesari pentru a plăti vămile văzduhului. În perioada în care creștinismul nu era încă atât de răspândit se obișnuia a pune doi bani peste ochii defunctului, ceea ce ar fi reprezentat banii pe care sufletul lui urma să îi ofere celor care aveau să îl ajute să treacă punțile până la porțile văzduhului.

Cât despre pomană, aceasta se oferă atât la înmormântare, cât și după, cu specificația „de sufletul lui…”. Oamenii cred că aceasta rămâne singura posibilitate de a mai ajuta sufletul celui plecat. În fapt, rădăcina străveche a acestui obicei se referă la ajutorul oferit celor sărmani, o faptă bună care să compenseze cu păcatele în lumea pământească.

Există desigur și tradiții locale ce țin de percepții învechite. Cei care participă la o înmormântare sunt și ei instruiți sau avertizați să facă anumite lucruri. Totul de teama că cel plecat la ceruri să nu rămână cu o nemulțumire și să rătăcească pe pământ, în loc să urmeze drumul lin spre ceruri. Astfel de practici nu au însă legătură cu învățăturile creștine. Puteți cere sfatul preotului ce va săvârşi slujba de înmormântare pentru a vă clarifica.