Președintele României, Klaus Iohannis a rămas fără purtător de cuvânt. Scriitoarea Tatiana Niculescu Bran a cedat și a demisionat.

Sătulă de purtat vorbele președintelui mult prea tăcut, Tatiana Niculescu Bran și-a dat demisia la patru luni de la numirea în această funcție.

„Azi, 21 aprilie a.c., m-am retras din funcția de purtător de cuvânt, de comun acord cu Președintele României. Decizia mea a fost motivată de constatarea că în perioada decembrie 2014 – aprilie 2015, colaborarea mea cu presa nu a fost cea pe care aș fi dorit-o.  Voi susține în continuare proiectul de țară al domnului Președinte Klaus Iohannis, indiferent de raporturile mele profesionale cu Administrația Prezidențială”, spune Tatiana Niculescu Bran.

Scriitoarea s-a făcut remarcată în spațiul public după ce la o săptămână de la instalarea lui Iohannis la Cotroceni, aceasta a scris pe facebook un mesaj în care se plângea că la Cotroceni nu are un chioșc de unde să-și cumpere napolitane napolitane expirate și Cola.

„Prima mea săptămână la Palatul Cotroceni: între înțepenirea instituției și nerăbdarea de a vedea cât mai curând semnele schimbării Palatul Cotroceni a devenit reședința președinției României imediat după 1989, odată cu preluarea puterii de către Ion Iliescu. Multe birouri mai păstrează încă mobilierul vetust din vremea comunismului, covoare înflorate pe fond roșu închis, perdele grena, canapele cu perne de catifea de un gust îndoielnic și, peste toate, mirosul îmbâcsit al hotelurilor comuniste. Te aștepți ca, dând la o parte colțul unei cortine care acoperă o ușă, să găsești, expus la loc de cinste, vreun portret al lui Nicolae Ceaușescu. Opulența unor birouri imense și întunecate se combină cu starea precară a instalațiilor sanitare. Pe holuri, doamne în halate au aerul că trebăluiesc de zor. Niște oameni copleșiți de respect deschid și închid uși. Unde sunt portari ceremonioși, te-ai aștepta să fie și pitari, paharnici, medelniceri, stolnici ori cluceri. Dar la Cotroceni nu se mănâncă, deși angajații administrației petrec 10-12 ore pe zi la locul de muncă. Nu există cantină, nu există nici măcar un chioșc cu napolitane expirate și Coca-Cola. În schimb, dacă ți-e sete, formezi un număr de interior și cineva sosește cu o tavă pe care se află o sticlă cu apă și un pahar. “Permiteți să mă prezint: sunt cutare (plus grad SPP) și v-am adus apa. Vă rog să semnați acest bon.” Și semnezi bonul de plată din care rezultă că ai consumat la data de… o sticlă cu apă. Cei care au lucrat prin birourile președinției de-a lungul a 25 de ani vor fi trăit cu satisfacție această coregrafie a stăpânirii. Când e să clintești birocrația locului sau ai idei despre cum ar trebui să meargă lucrurile, vechii angajați ai administrației (unii sunt acolo de pe vremea lui Ion Iliescu) îți dau un singur răspuns, că nu se poate sau că trebuie îndeplinite condiții atât de complicate încât te lași păgubaș. Străbătând culoarele Palatului, înțelegi mai bine România celor 25 de ani de la căderea comunismului, cu bune și cu rele, cât și cultura “baronului” local. Înțelegi, mai ales, cât de urgentă e nevoia de schimbare a administrației (prezidențiale și nu numai), de “debaronizare” la toate nivelurile, și de așezare în prezentul secolului XXI”, a scris Tatiana Niculescu Bran, purtătoarea de vorbe a lui Iohannis.

Tatiana Niculescu Bran a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și Institutul European de Jurnalism de la Bruxelles.

Între 1995 și 2004 a fost redactor la Radio BBC World Service, secția română de la Londra. Între 2004 și 2008 a condus biroul BBC World Service de la București.

În 2006 a publicat primul roman nonficțional din literatura română, “Spovedanie la Tanacu”, urmat, în 2007, de “Cartea Judecătorilor”. Cele doua romane, în dramatizarea autoarei, au devenit piesă de teatru.

“Spovedanie la Tanacu” a avut premiera la New York în 2007, în regia lui Andrei Șerban. Același volum a inspirat, de asemenea, filmul “După dealuri” (“Beyond the Hills”), în regia lui Cristian Mungiu, film dublu premiat la Festivalul de la Cannes 2012. În 2010, Liternet i-a publicat piesa de teatru “Brâncuși contra SUA”, o abordare inedită a celebrului proces cu același nume intentat de Brâncuși statului american în 1926. La Editura Polirom, Tatiana Niculescu Bran a mai publicat “Nopțile Patriarhului” (2011), “În țara lui Dumnezeu” (2012), “Spovedanie la Tanacu” (ed. a II-a, 2012, 2013; roman tradus în limba italiană), Cartea Judecătorilor (ed. a II-a, 2013) și “Povestea domniței Marina și a basarabeanului necunoscut” (2013).