Deficitul în iulie 2025 a ajuns la 4,04% din PIB. În iulie 2024 era tot 4,04% din PIB.

Au crescut încasările din impozitele pe salarii și venit cu 21,3%, fiind alimentate în principal de: Eliminarea excepției de la plata impozitului pe venit pentru lucrătorii din Construcții și IT & C și Creșterea impozitului pe dividende.

Cheltuielile de personal au crescut cu 7,9% față de aceeași perioadă a anului trecut. Nu s-au mărit salarii, nu s-au angajat în plus la stat. Anul trecut au fost acordate anumite creșterii buge­ta­rilor, în principal în Sănătate care au venit în martie, respectiv iunie. Din cauza acestor creșteri etapizate, cheltuielile salariale sunt mai ridicate față de 2024.

Cea mai semnificativă creștere de cheltuieli este pe partea de dobânzi (+44,9%), ajungând de la 1,2% din PIB în primele 7 luni din 2024 la 1,7% din PIB în prezent.

Se observă și o “accelerare” a încercării de-a termina proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile. Cheltuielile statului în această parte au crescut cu 60,1% față de anul trecut.

Efectele pe anul 2025?

Pe partea de cheltuieli, reducerea deficitului în anul 2025 va fi de doar 0,10% față de anul 2024. Impactul reducerii cheltuielilor în educație este modic, de doar 0,02%, iar plafonarea sporurilor pentru condiții grele sau vătămătoare (antenă, cum e cunoscut popular) ar aduce o economie de doar 0,04%.

Pe partea de concedii medicale, înăsprirea condițiilor, dar și scăderea indemnizației duce la o economie de 0,04% în 2025.

Cea mai importantă economie pe anul 2026 vine din înghețarea pensiilor (0,80%), dar și din înghețarea cheltuielilor de personal (0,40%). Înghețarea pensiilor a mai avut loc și în 2025 când valoarea punctului de referință (VPR) ar fi trebuit să crească cu 12,1% de la 81 la 91 de lei. Urmează să fie al doilea an la rând când VPR-ul nu va fi indexat, ceea ce duce la o pierdere semnificativă a puterii de cumpărare a pensionarilor.

Dincolo de pierderea puterii de cumpărarea, aplicarea CASS la pensiile peste 3.000 de lei a stârnit sentimente negative. Chiar dacă, într-o logică fiscal-bugetară, o reducere de cheltuieli trage deficitul în jos, decidenții politici nu trebuie să uite și de-un potențial dezastru electoral.

Măsurile actuale care afectează în mod direct omul de rând riscă să trimită votanții în mâinile partidelor extremiste. Partidele extremiste se folosesc de doleanțele oamenilor pentru a promite scenarii nerealiste în care România este autosuficientă, nu are nevoie de banii străinilor și se poate descurca pe cont propriu.

Actualele măsuri de austeritate au amplificat și mai multe sentimentele negative deja-existente, lucru care-i împinge către partidele extremiste de dreapta. Solidaritatea la greu nu poate să fie suportată doar de către o parte din oameni, în timp ce alții reușesc să se îmbogățească nestingherit.

Pe parte de venituri, creșterea TVA ar duce la o reducere a deficitului cu 0,90% din PIB în 2026. Creșterea accizelor ar aduce un plus de 0,25%, iar impunerea CASS pe acele pensii care trec de 3.000 de lei ar aduce în plus 0,20% în 2026.

Cumulat, atât pe parte de venituri, cât și de cheltuieli, impactul pe 2025 ar fi 0,61%, iar pe 2026 de 3,35% din PIB.

Conform acestei analize, deficitul cash (atenție, nu ESA care include și plățile programate, dar neachitate) ar ajunge la 8,04% din PIB în 2025. Creșterea este cu 1,74% față de valoarea prognozată de Ministerul de Finanțe de 6,30% în Planul Bugetar Structural Național pe Termen Mediu:

În 2024, ținta deficitului a fost ratată cu 1,35%. În 2025, eroare va fi de 1,74% din PIB, mult pest nivelul anului trecut. Neîndeplinirea obiectivelor pune și mai multă presiune pe rating-ul de țară care este deja la un pas de retrogradare. Scăderea rating-ului de țară ar face și mai scumpe împrumuturile și ar scădea potențialul investițional al României în ochii instituțiilor internaționale.

Probleme adiționale

Deficitul este doar o parte a problemei. Oamenii nu se hrănesc sau se îmbracă cu deficitul. Inflația va atinge 8,8% la finalul anului 2025, în principal, din cauza eliminării plafonului facturilor la energie electrică.

Înghețarea salariilor buge­ta­rilor, dar și a pensiilor publice va duce la o scădere considerabilă a puterii de cumpărare. Un potențial de corecție va fi de-abia în 2027, conform declarațiilor Președintelui.

Problema acelor corecții este că nu vor ține cont de pierderile provocate în anul 2025 și 2026. Astfel, o creștere a VPR-ului în 2027 va fi mai mică față de-o potențială creștere dacă s-ar fi făcut indexările în 2025 și 2026.

Înghețarea salariilor buge­ta­rilor va pune presiuni semnificative pe sectorul public care, deja, suferă din cauza lipsei de personal. Lipsa unor compensații atractive, dar și demonizarea constantă din spațiul public (ineficiență, lipsă de productivitate) va duce la o diminuarea semnificativă a calității serviciului public. Nu doar diminuarea calității va fi problema, ci și găsirea de oameni care să dorească să lucreze în astfel de condiții.

Referitor la administrația locală

Reforma administrației locale nu este o reformă. Tăierea nu reprezintă reformă. Faptul că tai de undeva nu înseamnă că ai reformat o instituție. Tăierea reprezintă strict reducerea numărului de angajați din acea instituție. Tăierea nu vine la pachet cu creșterea calității sau cu posibilitatea soluționării mai multor probleme. Tăierea înseamnă strict o reducere și atât.

Inițial se discuta de-o tăiere a personalului din administrația locală cu 20%. Tăierea ar fi fost, mai degrabă, de formă. De ce? Există OUG 63/2010 care specifică numărul maxim de angajați ai administrație publice locale:

• Număr maxim permis: 190.000.
• Posturile aprobate prin organigrame sunt, în realitate: 164.000 (-14%).
• Posturi ocupate: 129.000 (-33%).

Din 190.000 de bugetari la nivel local sunt, de fapt, doar 129.000.

O scădere cu 20% nu ar fi fost, de fapt, o scădere, conform analizei Guvernului Bolojan. Sugestia a fost de-a scădea cu cel puțin 40% numărul de angajați din administrația locală.

Guvernul nu vrea să taie 40% din numărul posturilor ocupate, ci din totalul maxim permis, adică din 190.000. Pe această cale s-ar ajunge la concedierea a 11.000 de salariați. Nu se taie din fiecare primărie, unele funcționând deja cu mult sub acel plafon maxim de angajați.

În această ecuație de reducere cu 40%, 1.340 de UAT-uri ar avea de suferit. Trebuie privită diferit problema și întrebat de ce 58% din UAT-uri până acum funcționează cu un efectiv de personal sub maximul permis de lege?

Mai interesant ar fi de analizat ce s-ar fi putut face dacă erau mai mulți angajați la nivel local. Ce s-ar fi putut face la nivel local dacă existau direcții pentru probleme locale, dacă bibliotecile aveau mai mulți angajați, dacă erau oameni care să se ocupe de curatoriat expoziții la muzeul din oraș? Probabil nu vom afla niciodată.

“Cum ar fi fost?” va rămâne întrebare care va domina imaginația politică în următorii ani. Logica austerității 2008 – 2012 a rămas modus operandi pentru clasa politică a României care a favorizat un nivel al cheltuielilor bugetare scăzute, alături de venituri scăzute la bugetul de stat.

Logica austerității nu ține cont de calitatea serviciilor publice, ci, obsesiv, dorește să taie. O reducere de 10% este o reducere de 10%. Problema e că dacă reduci 10% din 100, rămâi cu 90. Dacă reduci 10% din 10, rămâi doar cu 9.

Între 90 și 9 e o diferență considerabilă.