Agricultura intensivă din România, efect negativ asupra deșertificării

Agricultura intensivă din România, efect negativ asupra deșertificării
loading...

Agricultura românescă va înregistra, în acest an, o producţie record, însă pericolul exploatării intensive şi nesustenabile a terenurilor riscă să amaneteze viitorul agroalimentar al ţării. Cultivarea intensivă, folosind tehnologii care solicită la maxim potenţialul pământului, ar putea afecta semnificativ suprafaţa agricolă fertilă, pericolul deşertificării fiind unul foarte mare.

Această este părerea experţilor de la Syngenta România, într-o analiză privind evoluţia agriculturii româneşti. Specialiștii afirmă că, în ultimii ani, agricultura a devenit tot mai intensivă, pe fondul creşterii numărului firmelor care activează în domeniu şi a suprafeţelor exploatate.

“Acest lucru înseamnă că lucrăm la potenţial maxim fiecare hectar pentru a obţine o producţie cât mai mare. Agricultura care exploatează resursele naturale peste limite poate avea însă, în timp, efecte dăunătoare pentru calitatea mediului. Un simplu exemplu îl constituie lucrările necorespunzătoare ale solului, care pot duce la reducerea fertilităţii solului, la eroziune şi limitarea surselor de apă”, afirmă Andrei Măruțescu, directorul de comunicare și relații publice Syngenta România și Republica Moldova.

Dezvoltarea spectaculoasă a business-ului din sectorul agricol, din ultimii ani, a adus multe beneficii economice ţării dar, pe termen lung, poate pune în pericol echilibrul dintre ecosisteme și agricultură.

Potrivit specialiștilor, în aceste condiţii, este absolut necesară adoptarea şi implementarea unor politici agricole sustenabile.

„Dacă în acest moment putem spune că agricultura nu ar avea şi nu va avea un impact negativ asupra biodiversităţii ţării noastre, nu acelaşi lucru îl putem spune despre protecţia surselor de apă și utilizarea raţională a surselor de apă în agricultură, conservarea calităţii solului si diminuarea eroziunii solurilor”, afirmă Măruțescu.

“Practicarea unei agriculturi intensive folosind tehnologii adaptate tipului de sol aduce beneficii calităţii acestuia, prin reducerea gradului de compactare, creşterea conţinutului solului în materie organică, fertilitate şi, cel mai important, reduce fenomenul de eroziune. Un alt exemplu se referă la poluarea neintenţionată a cursurilor de apă. Atunci când folosim produse pentru protecţia plantelor, este important să ne asigurăm că luăm toate măsurile pentru a proteja mediul inconjurător”, afirmă expertul.

DEZVOLTAREA AGRICULTURII, EFECT DE BUMERANG

Evoluţia cifrei de afaceri din sectorul agricol demonstrează că România are un potenţial semnificativ, iar viitorul arată excelent pentru acest sector de activitate. Experţii de la Syngenta spun că, în aceste condiţii, este evident nevoie de tehnologii şi soluţii moderne pentru combaterea dăunătorilor, bolilor şi buruienilor, mai ales în contextul în care presiunea factorilor climatici asupra ecosistemelor agricole este tot mai mare. Pentru a rămâne competitivi pe piaţă, fermierii români trebuie să apeleze la ultimele tehnologii şi soluţii.

Asta mai cu seamă că necesarul de hrană, la nivel mondial, va cunoaşte o creştere spectaculoasă în următorii 20 de ani.

„Dacă în anul 1960, de pe suprafața cultivată a unui hectar de teren se hrăneau doi oameni, în anul 2030, de pe același hectar, agricultura va trebui să hrănească 5 oameni. Cum populaţia globului creşte în fiecare zi cu 200.000 de oameni, până în anul 2050, producția agricolă va trebui să crească cu 70-100% pentru a hrăni cei peste 9 miliarde de oameni la nivel global”, afirmă Andrei Măruțescu.

Reprezentanții Syngenta spun că, în aceste condiţii, este absolut necesar ca România să adopte o agricultură performantă dar şi responsabilă, pentru a nu-şi distruge şansele la un viitor profitabil în acest sector.

“Trebuie să evităm tentaţia de a produce mult, ignorând posibilele efecte asupra mediului şi ecosistemelor. Avem nevoie de o agricultură responsabilă, care să rămână profitabilă şi generaţiilor viitoare”, a mai spus acesta.

PERICOLUL DEŞERTIFICĂRII ROMÂNIEI

Agricultura foloseşte, în prezent, 70% din resursele globale de apă dulce, iar 40% din suprafaţa agricolă mondială suferă de efectele fenomenului de eroziune. Datele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) arată că, în fiecare secundă, pierdem o suprafaţă agricolă echivalentă unui teren de fotbal, iar până în anul 2050, patru miliarde de oameni vor locui în ţări cu deficit de apă.

Nici România nu este scutită de pericolul deşertificării. Potrivit datelor Oficiului pentru Studii Pedologice, peste 1000 de hectare sunt acoperite de nisip în fiecare an, procesul de eroziune şi deşertificare fiind cel mai evident în sudul Câmpiei Române, Dobrogea şi Sudul Moldovei.

Iar datele IPCC (Comitetul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice) arată că o treime din teritoriul României, aproximativ 7 milioane de hectare, şi 40% din suprafaţa agricolă se află în zone cu risc de deşertificare.

Una dintre cauzele majore care au condus la crearea premiselor deşertificării este dată de fenomenul distrugerii conştiente a calităţii terenurilor arabile, în special al stratului protector de sol fertil.

Terenurile degradate prin eroziune, indiferent dacă este datorată explotărilor forestiere sau agricole, se pot reface, dar procesul este foarte lent, după cum estimează specialiştii Organizație Națiunilor Unite, fiind nevoie de o perioadă de aproximativ 500 de ani pentru a reface 2,5 centimetri de sol.

Vestea bună este că, în prezent, potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pânza freatică este încă la un nivel optim, mai cu seamă că asigură apa potabilă pentru peste 2.000 de comune din România.

“Agricultura depinde de resursele naturale pentru a performa. Un simplu exemplu este protecţia albinelor. Agricultură fără albine şi albine fără agricultură nu pot exista”, afirmă reprezentantul Syngenta.

Statisticile Ministerului Agriculturii arată că agricultorii români folosesc, în prezent, jumătate din cantităţile de îngrăşăminte chimice care se aplică, de exemplu, în Ungaria şi Polonia (491.000 de tone, din care azotoase 344.000 tone, fosfatice 113.000 tone şi potasice 33.000 tone), sau chiar 25% din ceea ce se foloseşte în ţările mai dezvoltate, precum Olanda sau Spania.

Spre deosebire de ţări, precum Germania sau Franţa, cantitatea de produse pentru protecţia plantelor folosite de către agricultorii români este de 3-4 mai mică, conform surselor citate de către Syngenta.

Cu toate acestea, în timp, riscăm ca lipsa unor măsuri care să susţină utilizarea durabilă să ducă la creşterea amprentei agriculturii asupra mediului şi ecosistemelor.

Potrivit estimărilor companiei, piaţa produselor pentru protecţia plantelor s-a triplat în ultimii şapte ani. În 2014, România reprezenta cea mai mare piaţă pentru produse de protecţia plantelor după Polonia (în regiunea Europei centrale).

Categories: ECONOMIE

About Author

Write a Comment

Your e-mail address will not be published.
Required fields are marked*